Viața dar a lui Dumnezeu, lecție cu tinerii din Nisporeni

„Lăsaţi copiii să vină la Mine“ (Matei 19, 14)

   Cuprinşi fiind de criza spirituală-morală a tinerilor de astăzi şi a familiei, Episcopia de Ungheni şi Nisporeni răspunde acestei cerinţe de a veni în mijlocul tinerilor prin diferite activităţi misionar - catihetice.   Cu binecuvântarea Preasfinţitului PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, preotul Petru Ciobanu a venit în mijlocul tinerilor de la IPG ,,Ştefan cel Mare” din oraşul Nisporeni unde le-a vorbit tinerilor despre viaţa dar a lui Dumnezeu.

   Educaţia este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare şi formare a caracterului şi personalităţii copiilor şi tinerilor. Din acest motiv, educaţia ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăţi care doreşte progresul spiritual şi bunăstarea materială a poporului.

   Din nefericire, educaţia este şi ea afectată de criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea şi şcoala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul „Cine are carte are parte“  nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „Cine are carte pleacă departe“, adică în străinătate.

   Pe de altă parte, abandonul şcolar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, delincvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educaţiei în şcoală şi în familie.

   Mai precis, în societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii, adolescenţii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material, este esenţială cultivarea unei educaţii credibile axată pe luminile călăuzitoare ale vieţii, atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar. Aceste lumini sunt: credinţa în Dumnezeu şi valoarea unică şi eternă a persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu - Izvorul vieţii veşnice, iubirea generoasă a omului ca bază a comuniunii umane în familie şi în societate, cultivarea creativităţii pentru îmbogăţirea tezaurului peren al umanităţii şi cultivarea responsabilităţii pentru natură ca dar al lui Dumnezeu oferit generaţiilor umane prezente şi viitoare.

Noi considerăm că prin educaţia religioasă este evidenţiată complementaritatea dintre spiritualitate şi ştiinţă, dintre credinţă şi cultură, reliefându-se şi dimensiunea formativă a acesteia, nu doar informativă. Educaţia religioasă oferă un orizont spiritual cuprinzător sau integrator, un liant care relaţionează şi integrează cunoştinţele de la celelalte discipline, spre a forma împreună un reper spiritual luminos şi edificator pentru viaţă, trăită în comuniune de iubire şi coresponsabilitate pentru binele comun.

   De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă pe părinţi zicând: „Învaţă-ţi copilul să nu pună preţ nici pe bani, nici pe slava omenească, nici numai pe viaţa de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înţelept“. Acelaşi Sfânt Părinte spune că rostul vieţii pământeşti trecătoare este acela de-a ne pregăti pentru viaţa cerească netrecătoare: „Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare?“